Culinar.romaningermania.ro vă oferă o reţetă de friptură de miel absolut delicioasă.

Ingrediente: carnea de miel (cantitatea se stabileşte în funcţie de câte persoane aveţi la masă, de regulă circa 400 g de persoană, deoarece mielul scade foarte mult) şi condimentele pe care le preferaţi la friptură.

Pentru “baia” de câteva ore care va frăgezi carnea aveţi nevoie fie de iaurt (gras), fie de lapte bătut cu condimente sau de lapte dulce.

Din partea cu os a mielului puteţi face borş, după ce această carne trece şi ea prin procedura de frăgezire (stă pentru o noapte în iaurt ori lapte bătut).

Cum se procedează?

Bucata de miel se ţine – pentru o noapte – în lapte acru (bătut), adică „Buttermilch”. A doua zi, scoateţi carnea de miel din laptele bătut sau din iaurt şi o spălaţi foarte bine, în mai multe ape, până nu mai rămâne nici o urmă albă. Partea fără os, pentru friptură, „presărată” cu sare şi piper şi condimentată după preferinţă (se pot pune, la alegere, cimbru uscat, rosmarin, mentă, boabe de muştar, piper alb, negru, condiment special pentru miel, chimen etc.) se pune în tavă, unde se toarnă bere (sau, dacă nu doriţi să bere, vin roşu). Berea frăgezeşte şi ea orice carne şi dă un gust deosebit fripturii.

Tava se dă la cuptorul preîncălzit bine şi se lasă până ce carnea este păstrunsă şi rumenită (de regulă, durează mai bine de o oră şi jumătate-două). În prima parte a coacerii, temperatura va fi de 200 grade Celsius, apoi temperatura trebuie redusă la 190 grade Celsius (dacă aţi stropit însă carnea şi cu ulei de măsline, temperatura nu va depăşi 190 grade Celsius pe toată durata coacerii).

Spre sfârşitul coacerii, din timp în timp, stropiţi carnea cu sosul din tavă. Friptura de miel la tavă se poate servi alături de legume (cartofii se pot coace în acelaşi recipient sau separat).

Poftă bună!

Note: Partea cu os a mielului o puteţi pune la borş, tehnica prepărării nefiind diferită faţă de alte tipuri de carne. Daţi carnea în fiert şi aruncaţi prima apă (care conţine toxinele), când este aproape fiartă. Puneţi şi legumele dorite şi mai lăsaţi pe foc 15 minute până fierb, apoi puneţi borş. Despre prepararea borşului puteţi citi mai multe aici.

"Secretul” de frăgezire a cărnii mi-a fost împărtăşit de o româncă din Serbia, aflată în vizită la Hamburg, de la care am mai învăţat şi alte lucruri. Această doamnă mi-a spus că la ei orice friptură se face ţinând mai întâi carnea (şi chiar şi cartofii) în lapte dulce- pentru a se frăgezi, înainte de a da tava la cuptor. Într-adevăr, friptura era foarte fragedă. Pentru că procedeul se poate aplica şi cu iaurt sau cu lapte bătut, l-am încercat pe acesta din urmă.

La cererea mai multora dintre concetăţenii noştri care trăiesc în afara graniţelor ţării, culinar.romaningermania.ro oferă astăzi o reţetă de colivă cu nucă. Coliva, supranumită şi „prăjitura tristă” sau „prăjitura funebră”, se prepară din arpacaş, nuci şi poate fi „îmbogăţită” cu câteva arome. Acestea se îmbină armonios, pentru a da colivei un gust deosebit de plăcut. Se spune că tot ceea ce adăugăm în grâul fiert simbolizează calităţile răposaţilor pe care îi pomenim. În acest caz, o colivă aromată înseamnă că aceştia au fost plini de virtuţi. 

Ingrediente: 1 kg arpacaş (grâu, fără coaja care fierbe greu), 1 kg de nucă (dar poate fi şi ceva mai mult), zahăr (200-250 de grame; eventual şi puţină miere şi atunci scade proporţional cantitatea de zahăr), esenţă de rom (dar de bună calitate, cu un gust pronunţat, dar plăcut, nu „greu”), zahăr vanilat (mai multe pliculeţe, după cât de aromată doriţi să fie), coaja de la o lămâie sau două şi de la o portocală (sau numai de la jumătate de portocală). Este bine ca fructele să fie BIO, având coaja netratată. Pentru cei care locuiesc în Germania: acest arpacaş se găseşte în magazinele turceşti (aveţi grijă să scrie pe pungă că este vorba de arpacaş de grâu, nu de orez). Evitaţi grâul de la „Budni” care rămâne tare şi după fierbere şi nu „se leagă”. Pentru ornat: zahăr pudră (aplicat peste un strat de nucă macinată sau/şi pesmet de biscuiţi, măcinat fin), bomboane colorate. Dacă este post, decorul (crucea) se poate face din cacao (folosind un şablon din hârtie) sau din miez de nucă (bomboanele colorate au lapte în compoziţie şi, prin urmare, nu pot fi folosite în post).

Cum se procedează?

1. Grâul (arpacaşul) se fierbe sâmbătă seara (dacă duminica urmează să fie dusă coliva la biserică). După tradiţie, se spală în nouă ape. Se pune la fiert în trei litri de apă (la temperatură mai ridicată), iar când clocoteşte focul se dă mic, mişcând oala din când în când, să nu se prindă grâul de fundul oalei.
2. În timp ce grâul fierbe, se pregăteşte nuca. Jumătate trebuie să fie măcinată. Cealaltă parte se dă puţin la cuptor, unde capătă un gust savuros, după ce se rumeneşte puţin şi apoi se taie mărunt. Cum în Germania nuca măcinată nu prea se găseşte, ea poate fi înlocuită cu alune şi migdale măcinate, foarte uşor de găsit.
3. Când apa a scăzut (şi bobul de gâu este fiert, „înflorit”), se dă oala deoparte de pe foc, se adaugă puţină sare şi apoi zahărul, zahărul vanilat şi aromele, coaja de lămâie şi de portocală, un praf de scorţişoară etc. Se amestecă uşor, cu lingura de lemn.
4. Imediat după aceea (cât grâul aromat este cald şi nu s-a format coajă) se pune deasupra un strat de nucă (cea bucăţi, amestecată cu cea măcinată). Acest strat nu va permite să se formeze coaja. Se lasă la răcit până dimineaţa, când se amestecă totul, se pune pe platou, decorând după plac.